Acasă > Societate > Tradiții vechi care au supraviețuit în nordul Mehedințiului: măsuratul oilor

Tradiții vechi care au supraviețuit în nordul Mehedințiului: măsuratul oilor

S-au măsurat oile, în Ţinutul Podenilor din nordul Mehedinţiului. Localnicii respectă cu sfinţenie de sute de ani această tradiţie. Ciobanii se adună la stână pentru măsuratul oilor, se ţine o slujbă religioasă ca dovadă de iubire pentru aceste animale, dar şi ca o formă de protecţie divină.

În satele din zona de munte a Mehedinţiului,  păstoritul mai pastrează din farmecul de altă dată. În fiecare an, la începutul lunii mai, la stâna de pe Vârful Buruienii se adună ciobanii satului pentru măsuratul oilor.

De jos, din sat, pentru un orăşean obişnuit cu asfaltul este o întreagă aventură să ajungă în acest loc chiar şi cu un autoturism de teren din cauza drumului forestier catastrofal. Merită însă tot efortul pentru că peisajul este sublim, iar evenimentul în sine este cu totul special.

Ospitalitatea oamenilor de la munte, dar şi dragostea pe care o manifestă faţă de mioare sunt doar câteva motive pentru care măcar dată în viaţă să participi la o astfel de sărbătoare pastoral. Aici, la Podeni, ciobanii au alături preotul satului, care îi sprijină şi îi încurajează în păstrarea acelor tradiţii milenare.

De altfel, înainte de a se trece la măsuratul oilor, preotul paroh ţine o slujbă religioasă specială chiar în mijlocul mioarelor.

Este până la urmă o zi închinată acestor animale pe care localnicii le preţuiesc foarte mult şi în felul acesta au credinţa că acolo sus pe munte sunt ferite de pericole prin protecţie divină. Este nevoie de această încredere, cu atât mai mult că, în vârf de munte, atât oile, cât şi cei care îngrijesc de ele, rămân la voia vitregiilor naturii.

“Este o tradiţie ca în această perioadă toate vitele mioarele să se adune aici la munte pentru împreunatul oilor sau măsuratul oilor. Este o tradiţie dusă din moşi strămoşi, o respectăm şi noi şi vrem să o păstrăm pe mai departe pentru că aduce o bucurie în sufletul tuturor”, spune preotul paroh Constantin Cheiţă.

Este o tradiţie care îi reuneşte nu doar pe ciobanii locului, dar şi pe copii şi tinerii dornici să păstreze acest obicei.

Ceremonial religios

După slujbă, se mulg oile, apoi se măsoară cantitatea de lapte dată de fiecare turmă. Practic, toate animalele se adună într-un ţarc, iar de acolo pe rând toate trec prin strungă, unde fiecare cioban îşi mulge mioarele şi îşi măsoară laptele cu un băţ de lemn gradat.

După măsurat, fiecare proprietar de animale ştie exact ce cantitate de brânză va primi în această vară de la ciobanii care le îngrijesc. În plus, fiecare are datoria de a presta zile de muncă şi de a contribui financiar la plata ciobanilor. Şi tot atunci se stabileşte şi baciul mare, adică ciobanul care stabileşte regulile pe tot parcursul verii până la sfârşitul lui septembrie, ordinea cum se ia laptele de la oi şi cum se împarte brânza.

După măsurat, se aşterne masa pe pajiştea din imediata apropiere a stânei, se binecuvântează bucatele şi toată lumea se roagă pentru sănătatea stăpânilor şi animalelor.

Gospodinele pregătesc mâncaruri special, drob de miel, friptură, sarmale, cozonaci, ouă roşii, iar bărbaţii au grijă ca băutura să fie suficientă. Mioarele pleacă apoi pe munte împreună cu unul sau mai mulţi angajaţi şi stau timp de patru luni, după care coboară cu ele în sat, la iernat. Este un vechi obicei, care s-a dovedit că dă cel mai bun randament la capitolul organizare, până în zilele noastre.

Baciul mare

Vasile Peică a fost desemnat şi în această primăvară baciul mare. Are 112 oi în proprietate şi spune că sub nicio formă nu ar renunţa la mioarele sale:

“Nici nu îmi amintesc de câte ori am fost numit baciul mare. De zece ani mă ocup cu oieritul şi pot să spun că este o activitate profitabilă. Da, este o  muncă grea, dar şi lingura dacă o duci la gură presupune efort. Nu aş renunţa pentru nimic în lume la oile mele”. 

Grigore Radaslavescu este angajat de ciobanii din Podenii să aibă grijă de mioarele lor în această vară. Se laudă că are experienţă şi că nu s-a întâmplat niciodată să piardă animalele. Se teme însă de atacul lupilor, care noaptea obişnuiesc să dea târcoale turmei, dar şi de urs.  “După muls plec cu ele la păşunat şi stau cu ele până la sfârşitul lui septembrie. Merg bine, că este şi apă acolo sus pe munte, le ştiu seama. Mai vin lupii, dar îi alung cu câinii, au apărut şi la noi urşii, dar nu fac rele”, spune Grigore, care în vara aceasta va avea grijă de 255 de oi, proprietatea mai multor localnici din Podeni. Plata pentru munca sa o va primi la toamnă, când coboară cu mioarele în sat.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.