Evaluare utilizator: / 9
Cel mai slabCel mai bun 

S-au aprins cam peste tot, în afară de străzile împodobite de sărbătoare, licărind pe la ferestre, streşini şi balcoane… E frumos, ce mai… Am simţit şi eu, ca fiecare dintre voi, apăsarea unui an prost cum n-a mai fost altul, iar când spun asta mă gândesc la toate aspectele vieţii. Cu toate acestea, oamenii simt nevoia să dea un aer de strălucire şi acestor sărbători, vrând, parcă, să dea cu tifla necazurilor. Măcar de s-ar duce odată cu ultimele secunde ale anului 2011… Avid după stări de bine, mai plec seara să mă desfăt cu clipocitul luminiţelor aranjate peste tot pe unde s-a găsit un locşor liber. Şi ascult… Vocile oamenilor sunt ca o cronică vie a unei zile ajunse la epuizare… Un gospodar intrat bine în miezul deceniului cinci al vieţii, îşi descoasă consoarta care merge aplecată sub greutatea sacoşelor…  „De ce n-ai luat parizer? Nu-i intra mă-tii? S-a boierit? Când trăia răposatul, de era activist la CUASC, mie mi-aţi dat parizer şi când am venit împeţit… Acu-i cade rău la rânză? Păi pe banii fraierului, e uşor să faci pe boieroaica, că amărâtul acela a ţinut-o acasă, acu n-are decât pensie de urmaş, da vrea să mănânce salam de Sibiu…”. Înaintează greoi, potrivindu-şi paşii după ai femeii cu sacoşele. El duce, în mâna stângă o pungă din plastic, în care se disting siluetele alungite a trei sticle, de forme diferite… În palma dreaptă ascunde vârful de foc al ţigării palmate, aşa cum o ţineam noi, prin liceu… Trage, cu sete, un fum, pe urmă continuă: „S-au dus, nenică, vremurile de boierie, gata, e viaţa grea… Eu plec dimineaţa la treabă, vin seara rupt, şi-atunci o văd pe mă-ta morfolind salam scump… Nu pot să mă uit la un meci sau la ştiri că are ea „mireasa pentru…” sau orice altă porcărie de emisiune… E corect? Nu e, îţi spun eu…”. Schimbând sacoşele dintr-o mână într-alta, răspunde şi ea: „Lasă, Nicule, c-o avea şi ea dreptate, televizorul e luat din pensia aia de urmaş, şi curentul îl plăteşte tot ea… Ca şi salamul… Că din leafa ta de paznic…”… Grăbesc paşii, îi depăşesc şi-i văd pentru o clipă în lumina pâlpâitoare a unei ghirlande din leduri pusă în vitrina unei prăvălii, ea mică, ofilită înainte de vreme, el masiv, neras, transpirat şi cu privirea strecurată printre pleoapele umflate… Mai trage odată, cu sete, din ţigară, sporind lumina jarului din vârful ţigării care se amestecă cu clipocitul milioanelor de luminiţe din oraş…

Comentarii (0)

Inregistreaza-te pentru fluxul de comentarii

Nume

Email

Sit web

Titlu

Comentariu

smaller | bigger

Inregistreaza-te prin email (Utilizatori inregistrati)

Scrie comentariu Preview