Evoluţia democraţiei directe

Joi, 16 Iunie 2011 06:59

Cleisthenes, cunoscut ca "părintele democraţiei ateniene"

Democraţia ateniană

Prima democraţie directă cunoscută a fost democraţia ateniană din sec. V î.e.n. Deşi nu era o democraţie liberală, întrucât femeile, străinii şi sclavii erau excluşi. Principalul organism în democraţia ateniană era adunarea, compusă din cetăţeni bărbaţi, un consiliu (boule) compus din 500 cetăţeni aleşi anual de un grup de persoane alese la întâmplare (lot), şi judecătoriile compuse din foarte mulţi juraţi aleşi de către lot, fără judecători. Dintr-o populaţie de 30.000 bărbaţi, câteva mii de cetăţeni erau activi politic în fiecare an. Democraţia ateniană era directă nu numai prin faptul că decizia era luată de adunarea oamenilor, dar şi pentru că prin adunare, consiliu şi judecătorii cetăţenii controlau întregul proces politic, mare parte a acestora fiind implicaţi în mod constant în treburile publice. Democraţiile moderne nu folosesc instituţii similare cu sistemul atenian.

Republica romană

De asemenea, este relevantă istoria Republicii Romane începând cu anul 449 î.e.n. Elaborarea legislaţiei de către cetăţeni - formularea acesteia, aprobarea, şi veto-ul - au durat cca. 400 ani, până la moartea lui Iulius Cezar în anul 44 î.e.n. Mulţi istorici marchează sfârşitul Republicii odată cu intrarea în vigoare a legii denumite Lex Titia, pe 27 noiembrie 43 î.e.n.

Elveţia

Democraţia directă modernă începe în oraşele din Elveţia în sec. XIII. În 1847, Elveţia a adăugat referendumul ca act statuar la constituţia sa naţională. Elveţienii au descoperit curând că posibilitatea de a da doar un veto legilor din Parlament nu este suficientă. În 1891, au adăugat iniţiativa constituţională a amendamentului. Bătăliile politice din Elveţia de după 1891 sunt o bază de lucru deosebit de utilă pentru politologii din toată lumea în ceea ce priveşte viabilitatea iniţiativei constituţionale a amendamentului (Kobach, 1993). În ultimii 120 ani, peste 240 de iniţiative au fost supuse referendumului. Populaţia s-a dovedit conservatoare, aprobând doar 10% din aceste iniţiative; în plus, eu au optat adesea pentru o versiune a iniţiativei rescrise de guvern.

Statele Unite

Un alt exemplu este Statele Unite unde, deşi este o republică federală în care nu există nicio democraţie directă la nivel federal, aproape jumătate din state (şi multe localităţi) oferă posibilitatea unor iniţiative sponsorizate pentru balot (decizii electorale) pentru cetăţenii lor (denumite şi "măsuri de balot" sau "ăntrebări de balot"), iar marea majoritate a statelor permit iniţiative şi/sau referendumuri.

Democraţia electronică

În zilele noastre, există studii şi mişcări politice pentru exercitarea democraţiei directe folosind Internetul şi alte mijloace de comunicaţie (democraţia electronică - e-democraţia, cu termenul specific de democraţie directă electronică - e-democraţia directă). Mai exact, conceptul de guvernare în sursă deschisă aplică principiile mişcării pentru software gratuit la guvernarea oamenilor, permiţând întregii populaţii să participe la guvernarea directă. Această evoluţie modifică conceptul tradiţional de democraţie, întrucât nu oferă în mod necesar reprezentare egală pentru fiecare persoană. Unele implementări pot fi considerate chiar meritocraţii de inspiraţie democratică, în care contributorii la codul de legi sunt consideraţi speciali de către ceilalţi contributori. (Traducere si adaptare din Wikipedia)