Însemnări din REVOLUŢIE (4)

Joi, 09 Februarie 2012 07:16

Comandamentul Teritorial Dr. Tr. Severin (UM 02440)

Revoluţia din decembrie 1989 a găsit personalul comandamentului pregătit din punct de vedere moral pentru a o sprijini fără rezerve (cu excepţiile de rigoare: unii ofiţeri din aparatul Consiliului Politic şi ofiţerii de contrainformaţii). Contextul momentului Revoluţiei a fost caracterizat de starea de stres excesivă generată de serviciul continuu în cazarmă, executat încă dinaintea ultimului congres al PCR, ca şi de nemulţumirea manifestată de amânările de avansare în grad; imixtiunile tot mai brutale ale Consiliului Politic în domeniile de muncă specifice (mobilizare, recrutare-încorporare, evidenţa, pregătirea rezervei), prin politizarea tuturor activităţilor; impregnarea activităţilor de pregătire profesională şi de control în teren, cu nuanţe politice legate de evenimentele care nu se mai terminau: conferinţe şi congrese ale partidului, aniversările familiei Ceauşescu, ceea ce a denaturat realitatea existentă în viaţa militară a unităţii, existenţa unei stări de încordare la nivelul conducerii, stare datorată amestecului permanent al organului de contrainformaţii militare interesat de menţinerea unui climat de muncă pe care îl putea controla mai uşor şi în care se putea impune cu mai multă autoritate; imixtiunile unor prim secretari şi secretari adjuncţi (Vasile Carp-Olt, Traian Ştefănescu – Dolj, Popa Ion - Hunedoara, Trifan Dorin - Arad, Iulian Atanasiu – Gorj) în problemele interne ale unităţilor subordonate Comandamentului Teritorial, precum şi lipsa de informare din partea Marelui Stat Major, care a condus la nelinişte şi nesiguranţă în paralel cu datele şi informaţiile obţinute pe căi colaterale (posturile de radio străine: Europa Liberă, Vocea Americii, Deutche Welle, zvonurile din Timişoara şi Bucureşti). Marele Stat Major a transmis foarte puţine ordine Comandamentului Teritorial Tr. Severin şi ele s-au referit la: aplicarea planului pentru alarma de luptă parţială, intrarea în funcţiune a grupei operative, luarea unei măsuri ferme de pază şi apărare a unităţii. În plus, Consiliul Politic a dispus trimiterea la unităţile subordonate a ofiţerilor din consiliu şi organizarea unor adunări în sprijinul poziţiei adoptate de „comandantul suprem”, faţă de evenimentele de la Timişoara. Ordinul privind sprijinul ce trebuie acordat de comandaţii centrelor militare Olt, Dolj şi Vâlcea pentru constituirea detaşamentelor de gărzi patriotice care să se deplaseze la Timişoara, a fost transmis personal şefului de Stat Major (şi înlocuitor la comandă) col. Brădiceanu V., fără a implica vreunul din compartimentele din structura unităţii. Comparativ, comandamentul a transmis Marelui Stat Major, permanent ziua şi noaptea, informaţii despre evoluţia situaţiei din zona de responsabilitate (Oltenia, Banat, Hunedoara). În garnizoana Turnu Severin, în 22.12.1989 populaţia civilă a reacţionat exploziv printr-o adunare neprevăzută şi neorganizată iniţial, ocazie cu care s-au cerut demolarea structurilor politice, desfiinţarea Securităţii, libertăţii individuale şi un trai mai bun.

Adunarea din piaţa Palatului Administrativ adusese circa 12.000 de oameni, spaţiul adiacent fiind arhiplin pe axa: complexul Big-Teatrul Naţional. Manifestanţii aflaţi în rândurile din faţa balconului central au executat un atac concentrat împotriva sediului comitetului judeţean PCR, iar cei din zona teatrului au atacat Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne. Acţiunea propriu-zisă a unităţii a început la 22.12.1989, orele 14.30, când s-a primit o delegaţie de manifestanţi ce a solicitat intervenţia urgentă a armatei în sprijinul Revoluţiei. Delegaţia, condusă de ing. Şerdin N., s-a adresat iniţial comandantului Brigăzii 2 Grăniceri (mr. Reuţ), dar acesta a refuzat sprijinul cu trupe al mişcării severinene. Mr. Bodescu Florin, ofiţer instructor la gărzile patriotice, aflat în grupul delegaţilor, a recuperat de la grăniceri, cu această ocazie, drapelul gărzilor municipale, drapel ajuns incidental la aceştia. În final, delegaţia s-a adresat comandantului garnizoanei, col. Brădiceanu V. Acesta a acceptat pe loc solicitarea de intervenţie (există motive să cred că hotărârea fusese deja luată încă de dimineaţă în urma unor convorbiri cu generalul Roşu, comandantul A 3-a Craiova) şi a dispus constituirea unui nucleu de ofiţeri care să se deplaseze şi să preia conducerea desfăşurării evenimentelor în sediul Consiliului Judeţean. Instalarea s-a executat la 22.12.1989, orele 15.30, în grupul de militari fiind 9 ofiţeri, 1 subofiţer şi 15 gradaţi soldaţi toţi înarmaţi, comandaţi de lt. Fulga Gigi.

Cronologia acţiunilor menţionează data de 17.12.1989, orele 17.50, când s-a primit indicativul alarmei de luptă parţială. După verificarea acestuia a fost alarmat personalul şi simultan, s-a transmis ordinul la unităţile subordonate. Până la sfârşitul zilei au intrat în funcţie grupele operative şi s-a trecut la pregătiri intense pentru îndeplinirea unei misiuni de luptă. Până în 22.12.1989, informaţiile oficiale au clarificat în linii mari situaţia din ţară, existând în continuare semne de întrebare şi încă mari.

În 24.12.1989, la orele 22.45, s-a constituit Comandamentul Militar al Revoluţiei. În compunerea iniţială a acestuia au fost cu responsabilizaţi următorii: col. Brădiceanu, comandant mr. Tudoroiu G.- locţiitor, col. Nicolau - cu paza municipiului, mr. Dima G. - paza zonei a-II-a a judeţului, col. Simionescu Florin - probleme de asigurarea materială, mr. Bunciu Nicolae - probleme medicale, mr. Botgros S.- şef dispecerat transmisiuni, cp. Bălţăţeanu C.- ajutor şef pază obiectiv 1, mr. Torba S.- coordonare activităţi grănicereşti, mr. Cionoiu Gheorghe - paza zonei I a judeţului, col. Pârvulescu - coordonare activităţi gărzi patriotice, lt col. Stănescu -şef pază obiectiv 1, mr. Istrate Marian - ajutor pentru controlul acţiunilor.

De reţinut că deşi nu apar induşi în compunerea Comandamentului Militar al Revoluţiei, şefii Securităţii (col. Preuteasa) şi Miliţiei (col. Manole) au fost prezenţi zilnic la „ şedintele de lucru” cu col. Brădiceanu.

Comandamentul militar al Revoluţiei a funcţionat între 24.12.1989 şi 15.01.1990, orele 08.00. Atât obiectivul ocupat în centrul municipiului, cât şi întreg oraşul au fost bine organizate pentru apărare, punctele de acces în zonă fiind baricadate inclusiv cu mijloace grele de transport. Unităţile din garnizoană au pus la dispoziţia Comandamentului Militar al Revoluţiei forţe şi mijloace în sprijin nemijlocit, astfel: Bg. 2 Gr. : 8 ofiţeri, 4 subofiţeri, 148 gradaţi soldaţi; R9 Art: 7 ofiţeri, 1 subofiţer, 131 gradaţi soldaţi, Divizionul 61 vedete - dragoane: 7 ofiţeri, 17 maiştri militari, 27 gradaţi soldaţi, Divizionul 3 nave grănicereşti: 2 ofiţeri, 3 maiştri militari, 20 gradaţi soldaţi, Gărzile patriotice : 25 ofiţeri, 374 luptători. Aceste forţe au fost completate de doua detaşamente ale R114 Mc Vânju Mare, compuse din : 11 ofiţeri, 8 subofiţeri şi 15 gradaţi soldaţi cu 7 tab-uri, care au acţionat în Turnu Severin ( comandant mr. Ţugulea Gheorghe ) şi la Gura Văii ( comandant cpt. Porojan E.).

Începând cu 26.12.1989, miliţia municipală a pus la dispoziţia Comandantului militar 2 ofiţeri şi 19 subofiţeri, majoritatea din Serviciul circulaţie.

Compania de securitate care păzea barajul de la Hidrocentrala Porţile de Fier 1 a fost subordonată de asemenea. A fost inclus în comandament şi mr. Porumbescu Moise care a condus acţiunea de pază şi apărare a Combinatului chimic, iar mr. Cionoiu a primit o altă sarcină, aceea de a supraveghea la faţa locului personalul din structura Inspectoratului Judeţean al MI. Din momentul în care în piaţă s-a scandat “ Armata e cu noi” (orele 16.00) nu a mai existat o împotrivire serioasă din partea cuiva, excepţie făcând unii ofiţeri şi subofiţeri din miliţie şi securitate care, deşi dezarmaţi, au manifestat ostilitate faţă de Armată , care luase puterea temporar. Acţiunile ulterioare s-au derulat cu repeziciune şi cu organizare riguroasă vizând intrarea rapidă în dispozitiv după recunoaşteri, realizarea unui sistem de observare circular şi continuu, menţinerea legăturilor de transmisiuni, controlul minuţios al persoanelor şi mijloacelor din zona de pază, pază şi apărarea principalelor obiective economice, asigurarea ordinii publice, menţinerea legăturilor de transmisiuni cu Marele Stat Major şi unităţile din subordine, dislocate în sud-vestul României; realizarea unităţii de acţiuni cu celelalte unităţi militare din zonă. Comandamentul militar al Revoluţiei a fost comandat până la 06.01.1990 de col. Brădiceanu (care se găsea totodată şi la comanda Comandamentului Teritorial, aspect care explica într-un fel necesitatea coordonării simultane a celor două structuri diferite). Pentru conducerea forţelor angajat în apărarea terestră şi aeriană a municipiului Turnu Severin şi a principalelor obiective s-a realizat un sistem unic de transmisiuni bazat pe legăturile radio cu fir şi prin mijloace mobile. Cu forţele angajate au fost folosite în exclusivitate căile din sistemul de telecomunicaţii teritorial. Pentru informarea operativă asupra situaţiei aeriene s-a realizat legătura fir direct cu subunitatea radiotehnică Corlăţel, dislocată lângă Vânju Mare. Legătura radio a fost exclusă. Legătura prin mijloace mobile organizată pe direcţii şi itinerare a fost cea mai folosită, iar ordinele importante au fost date de comandant şi locţiilor, personal, destinatarilor. Întregul sistem de transmisiuni a fost conceput de col. Brădiceanu, de altfel ofiţer de transmisiuni printre altele şi fost comandant al Regimentului de Transmisiuni al Armatei II-a comandată atunci de gen. Militaru .Aspectul poate interfera cu promptitudinea col. Brădiceanu în executarea unor ordine primite la Revoluţie, direct de la fostul său comandant căruia i-a rămas fidel peste timp.

Cele 55 de obiective, în majoritate economice, stabilite în sistemul de pază şi apărare al municipiului au fost cuprinse şi în sistemul de foc antiaerian la care participau mitralierele antiaeriene ale R9Art şi Bg. 2 Gr., mitralierele de pe cele 7 Tab-uri primate de la R114M Vânju Mare, şi mitralierele antiaeriene de pe navele fluviale ale Dn 61 Vedete Dragoane şi Dn3 Nave Grănicereşti. Intrările în oraş dinspre Timişoara, Craiova şi Târgu Jiu arătau ca pregătite pentru un asediu. Severinul devenise un oraş kaki.

Echipa de militari instalată în Palatul Administrativ în 22 decembrie a sprijinit substanţial organizarea primului Consiliu Judeţean al FSN condus de profesorul Guţulescu, căruia i-au fost asigurate condiţiile de lucru. In capital , Frontul Salvării Naţionale a fost înfiinţat pe 22.12.1989, orele 16.30 la sediul Ministerului Apărării Naţionale din Drumul Taberei.

Acesta s-a dizolvat a doua zi, când, la orele 13.30 s-a constituit alt consiliu al cărui preşedinte a fost economistul Ion Sârbulescu (Director adjunct al Secţiei economice a Consiliului Popular al Judeţului Mehedinţi). Alături de acesta ca vicepreşedinte a fost ales Geană Ion (fost Primvicepreşedinte al Consiliului Popular al Judeţului Mehedinţi) şi Drăghici Pompiliu ca secretar ( Procuror la Procuratura locală Turnu Severin). Formula de conducere din 23 decembrie a fost înlocuită de alta pe 26 decembrie. Şi aceasta a fost înlocuită la 30 decembrie, noul consiliu judeţean fiind condus de inginerul Dracea Simion. Acesta păstrând conducerea, a fost remaniat de două ori pe 08.01.1990 şi 10.01.1990.

În perioada funcţionării comandamentului militar al Revoluţiei, din însemnările originale rămase, rezultă că au fost primite un număr de 185 informaţii. Cele mai multe (95%) s-au primit prin telefon. Sursele au fost în proporţie de 50% neidentificate. Aceste informaţii care au generat şi alarme false s-au referit la :

Apariţia unor peroane suspecte în municipiu şi judeţ;

Acţiuni de regrupare ale securiştilor în puncte diferite ( Vânju Mare, Baia de Aramă), îndeosebi în zona montană unde ar exista deja depozite de armament şi alimente ascunse ;

Distrugerea (arderea documentelor la Inspectoratul Jud. al M.I.) ;

Pregătirea unor sabotaje la unităţile economice importante din judeţ ( Combinatul chimic, Uzina de apă, Şantierul naval, Uzina de vagoane);

Jafuri ale ţiganilor în diferite localităţi ( Strehaia, Gruia);

Intenţii ale unor grupuri de civili de a forţa frontiera spre Iugoslavia;

Existenţa unor arme în sediul Consiliului Popular Judeţean s.a.

În urma verificărilor executate de echipe destinate special, circa 80% din informaţii nu s-au adeverit.

Începând cu 22 decembrie, revoluţionarii din Turnu Severin au solicitat arme şi muniţii pentru acţiuni în judeţ ca şi pentru sprijinirea acţiunilor din Bucureşti. Unităţile din garnizoană, Gărzile patriotice şi nici Comandamentul militar al Revoluţiei nu au distribuit arme civililor.

În Revoluţie, Comandamentul Militar Teritorial Turnu Severin a avut o particularitate caracteristică de actiune. Aceasta constă în faptul că în afară misiunilor sale specifice a avut un rol activ, determinant pentru garnizoana de dislocare ca şi pentru întreg judeţul Mehedinţi. Înfiinţarea Comandamentului Militar al Revoluţiei a dat garanţie şi credibilitate acţiunilor FSN, a asigurat stabilitatea şi ordinea, a condus forţele militare avute la dispoziţie şi a contribuit la rezolvarea unor probleme imediate de viaţă, probleme perturbate de haosul existent în acele zile în economie.

Populaţia garnizoanei ca şi întregul judeţ a fost alături de armată, sentimentele fiind exprimate sincer şi cu încredere faţă de militari. Datorită Armatei, în judeţul Mehedinţi nu s-a tras, iar acţiunile revoluţionarilor au fost duse la bun sfârşit fără jertfe umane.

XXX

Unităţile militare teritoriale au intrat şi ele, după Revoluţie în reorganizările cerute în mod firesc de evoluţia internă dar şi pe plan extern a României. Restructurările organizatorice şi abordările doctrinare succesive au condus la desfiinţarea unor unităţi şi reducerea efectivelor concomitent însă cu perfecţionarea activităţilor specifice lor. Comandamentul Militar Teritorial Turnu Severin ce “ acoperea” sud-vestul României s-a desfiinţat. Comandamentele militare judeţene au revenit la vechea denumire de centre militare, din structura acestora ieşind Apărarea Civilă şi Gărzile patriotice (prin desfiinţare). Din personalul unităţilor militare teritoriale , militar sau civilă, foarte puţini mai sunt încă în activitate.

Materialul de faţă este destinat îndeosebi celor care vor să uite.