Însemnări din REVOLUŢIE (2)

Duminică, 22 Ianuarie 2012 16:41

Centrul Militar Judeţean Timiş

a fost direct implicat în evenimentele locale ale Revoluţiei din Decembrie 1989 în intervalul 17.12.1989 – 31.01.1990. Dislocat în centrul garnizoanei, dar fiind şi specificul activităţilor, a legăturii nemijlocite cu populaţia, cu rezerviştii şi instituţiile publice, cu unităţile economice şi unităţile militare luptătoare, comandantul a cunoscut îndeaproape situaţia şi evoluţia evenimentelor.

Volumul şi acurateţea informaţiilor de care a dispus, a permis comandantului şi principalelor ajutoare să gestioneze corect starea de fapt.

Fire echilibrată şi metodică, colonelul Tichie Gheorghe, comandantul unităţii a condus cu fermitate structurile subordonate.

Menţionez câteva aspecte mai deosebite de care am luat la cunoştinţă în mod direct.

Astfel în după-amiaza zilei de 17 decembrie, comandantul unităţii a fost prezent la aeroport (orele 16.30-17.30), unde a participat la informarea grupului de militari sosiţi de la Ministerul Apărării Naţionale. Centrul Militar Judeţean a fost prima unitate care a luat legătura cu revoluţionarii în ziua de 19 decembrie în jurul orei 15.00, prin lt.col. Mircovici Nicolae şi care ulterior a menţinut-o permanent, inclusiv cu cei care asigurau paza permanentă a Operei, aflată în imediata apropiere (inginer Curuţiu Doru, Sorin Oprea, Radu Motica, Isfan Gheorghe) stabilit fiind un orar fix al schimburilor de date şi informaţii.

La 18.12.1989, 10.00 reacţia puterii faţă de evenimente s-a materializat printr-o informare politizată facută cadrelor de către ofiţerii de contrainformaţii maior Diaconu C. şi căpitan Olaru D., acompaniaţi de colonelul Tănase N. şi col. Iliuţă V. din statul major al gărzilor patriotice de pe lângă CC al PCR. Scopul final al acestei informări era impunerea imediată a înarmării luptătorilor din gărzi pentru trecerea la represiuni. Şeful gărzilor timişene, col. Petre Cristea, care alarmase deja (16.12.1989, 17.00) unele subunităţi din municipiu, din ordinul primarului Moţ Petru, a refuzat executarea ordinului, fapt ce i-a atras mânia din partea lui Ion Coman.

În perioada 28.12.1989 – 28.02.1990 au acţionat ca reprezentanţi militari în consiliul judeţean al Revoluţiei următorii:

Colonel Vazianu Corneliu care a condus nemijlocit activităţile de preluare a securităţii judeţene şi subordonaţii săi lt.col. Mircovici Nicolae delegat pentru miliţia judeţeană şi mr. Pricop Vladimir delegat pentru miliţia municipiului Timişoara. Ordinul de detaşare al ofiţerilor a fost contrasemnat din partea garnizoanei de comandantul acesteia gl.mr.Gheorghe Popescu, iar din partea revoluţionarilor de profesorul Lorin Fortuna. Cu această ocazie o echipă condusă de lt.col.Ticuşan Eugen a recuperat şi inventariat armamentul şi muniţia aflată la I.G.M.I. Timiş.

Fiind oraş universitar, Timişoara dispunea de un număr mare de catedre militare, în structură existând cadre militare active, subunităţi de cadre didactice, armament şi muniţie. Şeful de stat major al acestora, col. Ionescu Costică (ajuns ulterior la comanda Comandamentului militar judeţean Timiş) a reuşit să blocheze şi să menţină perimetrele avute în pază şi apărare fără să necesite folosirea armamentului. Dealtfel nu a executat ordinul de distribuire a muniţiei. La acţiuni au participat şi col. Popescu D., col. Ilie M., mr. Soima G., lt.col.Lugojan S.

Centrul miliar judeţean a avut, ca şi alte unităţi militare, de înfruntat un inamic de multe ori “ invizibil “ care a necesitat riposta cu foc. Astfel în ziua de 24.12.1989, s-a tras asupra unităţii în jurul orei 18.00 de pe acoperişul hotelului Timişoara, clădire care domina zona. În riposta dată lt.col. Matei Valeriu şi mr. Matei Coriolan nu au făcut risipă de muniţie. Gărzile patriotice, începând cu 22.12.1989 au folosit armamentul din dotare îndeosebi în Timişoara (Complexul CFR – Ronaţ Triaj) Lugoj, Făget, Fârdea şi Tomeşti, consumul de muniţie însumând 2688 cartuşe diferite.

Apărarea civilă a avut riposte cu foc în misiunea de pază ce i-a revenit la institutul de igienă consumând 56 de cartuşe.

În schimburile de focuri nu au fost morţi şi răniţi. Despre terorişti a existat o singură informaţie ce preciza că în ziua de 26.12.1989, cpt. Pitic Laurean, comandantul unei patrule aflată în misiune, a reţinut doi cetăţeni în civil, fără documente de identitate, înarmaţi cu pistoale mitralieră AK-47. Aceştia au fost transportaţi la Timişoara şi predaţi la comandamentul D18 Mc.

Interesant este că întregul armament distribuit de alte structuri decât cele militare (g.p., ap.civ., catedre militare ) a fost recuperat în întregime. A fost recuperat şi un pistol Carpaţi de plt.maj.Ciuhandru D. din anticamera biroului fostului primsecretar.

Apărarea civilă a menţinut permanent legătura cu Direcţia Sanitară şi direct cu spitalele, actualizând permanent situaţia pierderilor. Astfel, după aplicarea “ Planului de intervenţie la calamităţi şi catastrofe “ în 17.12.1989. 19.00, la 21.30 se raportează oficial pentru prima dată pierderile civililor: 16 morţi şi 187 răniţi. Pe 18.12.1989. 05.15, situaţia prezenta 46 morţi şi 221 răniţi, iar la 19.12.1989. 13.00, 58 morţi şi 253 răniţi. Acesta a fost ultimul raport cu pierderile (civililor), şeful apărării civile, lt.col. Dăescu Dumitru, fiind ameninţat cu arestarea de către securitate dacă se va implica în continuare de această problemă.

Centrul Militar Judeţean Timiş a sprijinit Revoluţia. Ziarul Luptătorul Bănăţean în numărul 7 de joi 28 decembrie 1989 inserează comunicatul Consiliului Judeţean al Frontului Salvării Naţionale (constituit pe 27 decembrie), de înfiinţarea unui comandament unic (la propunerea facută prin lt.col.Mircovici Nicolae), însărcinat cu ordinea, respectarea şi aplicarea legii, măsură ca urmare a deteriorării stării de ordine publică. Acest comandament a avut în compunere : reprezentantul Armatei – col. Predonescu Nicolae, reprezentantul Tribunalului Judeţean – avocat Pastor Leonida, reprezentantul CFSN – Petrişor Petre, reprezentantul miliţiei – col. Niţoiu David.

Nu pot omite nici salutul adresat militarilor în rezoluţia finală a Adunării populare din Timişoara prezentată în Piaţa Operei în 22 Decembrie 1989 de Radu Mitica, doctor în drept, militari fără de care Revoluţia ar fi avut şanse reduse de reuşită.

Centrul Militar Judeţean Vâlcea

Judeţul Vâlcea figureză în analizele postrevoluţionare ca o entitate echilibrată în privinţa evenimentelor desfăşurate în 1989 şi ulterior. Sigur că şi aici demonstraţiile anticeauşiste au ţinut capul de afiş, nemulţumirile privind nivelul de trai fiind evident rostite, cu adaosurile de rigoare, în mod deosebit în Râmnicu Vâlcea şi Drăgăşani.

Ca peste tot în ţară, securitatea s-a predat, miliţia a fost de acord să lucreze sub tutela militarilor, aspecte care nici nu erau de altfel de discutat, iar Armata a luat comanda judeţului. În acest sens menţionez faptul că Centrul Militar Judeţean a fost liantul şi coordonatorul în activităţile prorevoluţionare ce s-au derulat între 16.12.1989 şi ulerior până la 30.05.1990.

Principalele unităţi militare din judeţ UM 01036, UM 01077, UM 01784, au contribuit substanţial la stabilitatea judeţului, misiunile lor principale fiind orientate şi executate spre ţinte ce vizau ordinea, siguranţa, paza obiectivelor economice importante, sarcini ale unui plan urgent, minimal şi necesar întocmit sub coordonarea comandantului CMJ Vâlcea – col. Mihai Dumitrescu.

Acesta a fost ales în 23.12.1989 ca preşedinte al CPFSN Judeţean Vâlcea, funcţie pe care a păstrat-o până la 10.07.1990, dată la care a şi dizolvat toate CPUN-urile din judeţ. A fost o situaţie unicat în aria de acţiune a Comandamentului Teritorial Turnu Severin în care, comandantul unei unităţi militare subordonate a deţinut şi prima funcţie civilă la nivelul judeţului.

Aspectul nu a produs iniţial dereglări în situaţia revoluţionară pe care o traversa judeţul Vâlcea.

Sprijinit în primul rând de Comisia militară ce funcţiona în paralel cu CPFSN, comisie condusă de col. Dodu Toader şi formată din ofiţeri capabili ca reprezentanţi ai unităţilor militare, colonelul Dumitrescu a găsit rapid sprijinul (la nivel municipal şi judeţean) miliţiei, sprijin pe care l-a exploatat la maxim. De notat că deşi Revoluţia adusese mai mult sau mai puţin spontan şi manifestări destabilizatoare, unităţile militare luptătoare din judeţul Vâlcea sub coordonarea CMJ au reuşit să-şi verifice resursele materiale şi umane pentru trecerea de la starea de pace la cea de război atât în variantele treptelor de capacitate cât şi direct prin mobilizare.

Comanda CMJ Vâlcea a luat unele decizii importante şi datorită menţinerii bunei legături informale cu unităţi militare teritoriale precum CMJ Arad, CMJ Timiş, CMJ Caraş Severin, CMJ Braşov, CMJ Sibiu, dar şi luptătoare sub acest aspect un rol aparte avându-l UM 02540 Craiova.(comandamentul A 3 a)

Centrul Militar Judeţean Vâlcea a acţionat în Revoluţie cu ştatul organizatoric la pace. Nici celelalte structuri adiacente (apărarea civilă şi gărzile patriotice comandate de lt.col.Tudor Ion) nu şi-au mobilizat propriile state organizatorice.

Subordonaţii col. Dumitrescu şi-au îndeplinit în mod corect şi fără comentarii atribuţiile.

Recunoştinţa comandantului pentru munca acestora a fost, în afara celor prevăzute în regulamnte, nominalizarea unora dintre ei: lt.col. Răduică Ion, mr. Mihăilescu T., cpt. Iriza Traian, mr. Savin Florinel, lt.col. Tudor Ion (primul preşedinte al CPFSN Vâlcea), cpt. Mincu Nicolae, lt.col. Eriţa N., cpt. Pîrvulescu Ion, cpt. Suciu Nicolae, mr. Baciu Adrian, col.Crăciun Paul. Nu au avut loc înfruntări armate cu un inamic posibil, nu s-a consumat muniţie şi nu au existat pierderi în armament şi oameni.

Personal am suspectat densitatea schimbului de informaţii între comandantul CMJ şi Direcţia Operaţii din Marele Stat Major, direcţie comandată de gen. Eftimescu. La fel poate fi privită şi interconectarea col. Dumitrescu la mesajele precise emise de gen. Roşu Dumitru, comandamentul A3-a Craiova.

Nu pot omite “efortul“ gărzilor patriotice vâlcene care au executat ordinul dat de statul major al GP de pe lângă CC al PCR, de a organiza un detaşament de luptători cu efectivul de 6000 oameni. Acesta a fost trimis la Timişoara. Aspectul nu a afectat imaginea CMJ Vâlcea care nu avea în subordine gărzile patriotice din judeţ.

Toate dispoziţiile şi ordinele primite, transmise sau retransmise, către structuri de cooperare, au fost minuţios înscrise în jurnalul acţiunilor de luptă ale unităţii. Studiul acestuia reflectă o imagine fidelă a acţiunilor desfăşurate în sprijinul Revoluţiei de cadrele militare şi angajaţii civili, în acele zile ale evenimentelor în judeţul Vâlcea.

Centrul Militar Judeţean Mehedinţi

Totul a început pe 16 decembrie orele 10.00, când ofiţerul care asigura în acea zi continuitatea conducerii a primit ordin să rămână în cazarmă. Ordinul venea pe neaşteptate, de la UM 02440 Turnu Severin. Ofiţerii din grupa ce asigura continuitatea conducerii erau din categoria celor mai buni, cu funcţii înalte şi acces la unele categorii de documente, altele decât cele obişnuite.

Comandantul CMJ Mehedinţi în acel moment era col. Enache Dobre, provenit de la R9 Art, unitate aflată la doi paşi de centrul militar pe Serpentina Roşiori. La prima vedere părea un om simplu, dedicat meseriei, cu plusuri şi minusuri în acele vremuri, uşor de acceptat. Avea însă o înclinaţie către frumos, către sentimental şi echilibru, picturile ieşite din mâinile lui vorbind de la sine. La Revoluţie şi-a condus subordonaţii raţional, fără ezitări, colaborarea CMJ cu Comandamentul Militar al Revoluţiei fiind benefică cauzelor momentului. Acesta s-a implicat personal, de neuitat fiind acţiunea desfăşurată în gara Severin pentru reţinerea unor persoane suspecte aflate în acceleratul de Timişoara. În Turnu Severin nu s-a tras. O informaţie care a circulat într-un cadru restrâns, dădeau ca posibilă intervenţia cu foc a Batalionului Pază Grăniceri, motivaţia constituind-o deplasarea revoluţionarilor în grupuri stabilizatoare pe itinerariul Timişoara –Orşova, spre Bucureşti. Comandantul Batalionului ar fi refuzat sigur executarea ordinului.

De aminit şi faptul că existenţa punctului de trecere de la PF1 polariza în acele zile un număr imens de „turişti” sovietici, turişti care păreau paşnici şi neimplicaţi, vama de graniţă atingând implict relaţiile externe.

Garnizoana Turnu Severin este posibil să fi fost în planul diversiunii, dar, în final revoluţionarii au câştigat cu sprijinul militarilor.

Interesantă a fost şi cooperarea între structurile militare existente în judeţ. Astfel gărzile patriotice, după primirea succesivă a unor ordine pregătitoare şi organizatorice, (din care menţionez: 17.12.1989 - Locţ..şef stat major-lt.col. Bancău Florea a fost convocat la Comitetul Judeţean PCR, pentru teleconferinţă, 17.12.1989, 19.00-personalul activ al GP a fost alarmat; 21.12.1989 – col. Pârvulescu Nicolae şeful de stat major al GP a fost convocat la o altă teleconferinţă; la care a participat şi col. Enache Dobre) au trecut, cu ezitările previzibile, dintr-o tabără în alta, jucând la două capete. Mai întâi au bătut palma cu miliţia participând cu luptători înarmaţi şi cu muniţie, la patrulele comune ce trebuiau să asigure ordinea şi liniştea. Apoi, încrederea celor din Statul Major Central al GP în primi secretari PCR (în fond comandanţii locali ai GP) a scăzut şi col. Pîrvulescu a fost atenţionat să nu mai execute ordinele primsecretarului Buşui decât numai cu aprobarea Bucureştiului. O altă schimbare de direcţie în 22.12.1989, 17.30 trimitea GP mehedinţene în subordinea comitetului judeţean Provizoriu de Salvare Naţionale. Maiorul Bodescu Florin s-a remarcat prin prezenţa în delegaţia de civili condusă de ing. Şerdin, venită la comandantul garnizoanei să ceară sprijinul armatei. De menţionat că din acel moment legătura conducerii GP din Turnu Severin cu Statul Major Central al GP s-a întrerupt.

Înfiinţarea Comandamentului Militar al Revoluţiei condus de col. Vasile Brădiceanu a pus punct oscilaţiilor şi nehotărârilor pentru tot ceea ce însemna acţiune militară inclusiv pentru GP care au trecut definitiv de partea Revoluţiei. Sarcini precise, sectoriale, au primit col. Pîrvulesu şi lt.col. Bancău pentru judeţ, cpt. Uţă C., mr. Ungureanu P., M.M. Maier V. şi plt. Encuţescu pentru municipiul Tr.Severin, mr. Iorga la Orşova, cpt. Bereczki I. la Strehaia, cpt. Căpraru A. la Vânju Mare, mr. Săftoiu D. la Baia de Aramă, mr. Geană I.si cpt. Mărăşescu Vasile la staţia releu Strehaia.

Deşi cu subordonare diferite si structuri specifice, centrul militar, gărzile patriotice si apararea civilă au găsit în această perioadă puncte comune de acţiune, aspect ce a contribuit la stabilitatea stării generale în judeţ.

Apărarea civilă, la cârma căreia se găsea mr. Dobre Bebe a fost solicitată îndeosebi datorită zvonurilor privitoare la o iminentă acţiune teroristă la Combinatul chimic aflat în apropierea Severinului. Ulterior, şeful de stat major al apărării civile (de altfel un ofiţer inteligent şi de acţiune ) s-a ocupat de primirea, depozitarea şi repartiţia numeroaselor ajutoare venite de peste hotare şi destinate populaţiei. S-au remarcat în executarea misiunilor mr. Vişan Ion şi plt. maj. Sanislav, un as al transmisiunilor.

Centrul militar şi-a executat corect principala misiune primită, pregătind resursele umane şi materiale pentru o eventuală mobilizare. Sarcini deosebite au avut de executat mr. Sârbu Ion şi mr. Ştirbu Cornel. Echipa CMJ Mehedinţi a beneficiat de o unitate de acţiune remarcabilă în acele zile grele pentru armată. În Turnu Severin ca şi în judeţ nu s-au desfăşurat acţiuni militare, unica victimă fiind o femeie ucisă din greşală de un soldat din compania de transportoare blindate venită de la R114 MC Vânju Mare al cărui pistol mitralieră a alunecat de pe transportor şi s-a autodescărcat. Nu au fost pierderi în arme şi muniţii. Ofiţerii care semnează unul din rapoartele – analiză ale timpului ne asigură că personalul CMJ a fost caracterizat în acţiunile sale de un înalt spirit patriotic şi întrajutătoare ostăşească, participarea militară la acţiunile din decembrie 1989 reprezentând o datorie sfântă faţă de popor şi năzuinţele sale.

VA URMA GELU T.