Istorie

Una dintre cele mai mari rebeliuni antibolşevice, de după încheierea Războiului Civil Rus, a fost revolta din Kronstadt, la care au participat marinari şi soldaţi sovietici, conduşi de Stepan Petricenko, precum şi civili. Rebeliunea a constituit principalul motiv al deciziei lui Lenin de a se slăbi controlul asupra economiei şi a se pune în aplicare Noua Politică Economică (NEP).

Revolta a avut loc la Kronstadt, fortăreaţa navală aflată pe Insula Kotlin din Golful Finic, ce servea ca bază a Flotei Baltice ruseşti, precum şi ca avanpost al Petrogradului, situat la 55 de kilometri distanţă.

Comandamentul Teritorial Dr. Tr. Severin (UM 02440)

Revoluţia din decembrie 1989 a găsit personalul comandamentului pregătit din punct de vedere moral pentru a o sprijini fără rezerve (cu excepţiile de rigoare: unii ofiţeri din aparatul Consiliului Politic şi ofiţerii de contrainformaţii). Contextul momentului Revoluţiei a fost caracterizat de starea de stres excesivă generată de serviciul continuu în cazarmă, executat încă dinaintea ultimului congres al PCR, ca şi de nemulţumirea manifestată de amânările de avansare în grad; imixtiunile tot mai brutale ale Consiliului Politic în domeniile de muncă specifice (mobilizare, recrutare-încorporare, evidenţa, pregătirea rezervei), prin politizarea tuturor activităţilor; impregnarea activităţilor de pregătire profesională şi de control în teren, cu nuanţe politice legate de evenimentele care nu se mai terminau: conferinţe şi congrese ale partidului, aniversările familiei Ceauşescu, ceea ce a denaturat realitatea existentă în viaţa militară a unităţii, existenţa unei stări de încordare la nivelul conducerii, stare datorată amestecului permanent al organului de contrainformaţii militare interesat de menţinerea unui climat de muncă pe care îl putea controla mai uşor şi în care se putea impune cu mai multă autoritate; imixtiunile unor prim secretari şi secretari adjuncţi

Hans-Ulrich Rudel (2 iulie 1916-18 decembrie 1982) a fost pilot de bombardier în picaj (Stuka) şi membru al partidului nazist.

Cel mai decorat militar german al războiului, Rudel a fost unul dintre cei doar 27 de deţinători ai Crucii de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar, Spade şi Diamante şi singurul căruia i s-a atribuit decoraţia respectivă, de aur (Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes mit goldenem Eichenlaub, Schwertern und Brillanten).

Rudel a zburat în 2 530 misiuni de luptă, revendicând un total de 2 000 de ţinte distruse, printre care: 800 de vehicule, 519 tancuri, 150 piese de artilerie, un distrugător, două crucisătoare, un cuirasat, 70 de ambarcaţiuni de desant, 4 trenuri blindate, mai multe poduri şi 9 avioane.

În urma respingerii cererii adresate de Aliaţi, Norvegiei şi Suediei, la 12 ianuarie, aceştia au elaborat un nou plan de acţiune, la 29 ianuarie. În primul rând, era necesar ca Finlanda să le adreseze o cerere oficială de ajutor. Apoi, Aliaţii urmau să ceară celor două state menţionate acceptul pentru traversarea teritoriului naţional de către „voluntari”, iar în cele din urmă, pentru a proteja liniile de aprovizionare împotriva unei eventuale acţiuni germane, Aliaţii urmau să trimită unităţi militare în oraşele Namsos, Bergen şi Trondheim. Operaţiunea ar fi necesitat 100 000 de militari britanici şi 35 000 francezi, cu sprijin aerian şi naval. Se prevedea plecarea convoaielor de aprovizionare la 12 martie, urmând ca debarcarea să înceapă pe data de 20.