Din presa de altădată: Nevoi şi probleme sanitare la Mehedinţi

Miercuri, 22 Februarie 2012 07:18

- de vorbă cu d. dr. N. Nicolau, medic primar al spitalului „Grecescu” din T.-Severin –

Pentru efectuarea anchetei noastre asupra situaţiei sanitare a oraşului T.-Severin şi a judeţului Mehedinţi, am căutat să avem şi părerea unui specialist în cauză. Ne-am adresat d-lui dr. N. Nicolau, medic primar al spitalului judeţean „Grecescu” şi preşedinte al colegiului medicilor din Mehedinţi.

D-sa spune că are convingerea că, după cum oraşul T.-Severin şi judeţul pot fi incontestabil un model pentru foarte multe judeţe ale ţării, sub raportul realizărilor pe teren cultural, realizări având drept animator neobosit pe d. Teodor Costescu, ajutat în urmă şi de alţii, tot astfel, colţul acesta frumos de ţară, locuit de oameni dârzi şi stăruitori, poate fi un focar de regenerare economică, pe de o parte, de progres sanitar şi de igienă socială pe cealaltă parte.

Regele nostru, în vizita făcută astă vară oraşului, plăcut impresionat de cele văzute aici în domeniul cultural, a spus că: „T.-SEVERIN POATE FI CONSIDERAT CA ORAŞUL TUTUROR ÎNCEPUTURILOR, TUTUROR INIŢIATIVELOR.”

Trebue deci să căutăm a merita şi în alte direcţii decât cea culturală, această augustă apreciere.

Problema sănătăţii sociale

Oprindu-mă la domeniul sănătăţii publice şi igienei sociale, domeniu pe care cred că-l cunosc bine – zice d-sa – ca unul care, timp de cincisprezece ani, am străbătut toată filiera îndeletnicirilor sanitare, în cele patru colţuri ale ţării, atât la sate cât şi în mai multe oraşe, pot spune fără înconjur că, din punct de vedere al stării sanitare, suntem în regres. Constatarea aceasta e şi pentru judeţul nostru şi pentru întreaga ţară, vorbind de marea masă a populaţiei, de întinderea satelor şi de grosul populaţiei oraşelor. Şi streinii, cari ne-au vizitat în timpul din urmă, au observat aceasta. Citez printre aceştia pe publicistul francez Lucien Romier, pe care, străbătând ţara în lung şi în lat, timp de luni de zile şi tipărind un volum interesant (Le Carrefour des empires mortes), l-a isbit între altele starea de subnutriţie, de înfometare lentă şi continuă a sătenilor noştri, stare care, alături de necurăţenie şi promiscuitate, constitue desigur un izvor perpetuuu de boale. Aceleaşi constatări le putem face asupra populaţiei mărginaşe a oraşelor, populaţie destul de mare. Faţă de această stare îngrijorătoare, spitalele sunt tot mai în părăsire, atât la oraşe cât şi la sate – aici în Mehedinţi ca şi în tot restul ţării – fără medicamente suficiente, de ani întregi, fără pansamente şi rufărie, cu un număr tot mai redus de paturi., nebeneficiind, afară de câteva spitale din centrele mari, (şi nici acolo toate) sub nici un raport, de progresele medicinei din ultimele decenii. Ca o consecinţă grozavă, se întind toate boalele, îndeosebi cele cu caracter social, în primul rând tuberculoza şi sifilisul, ambele în enormă creştere.

Statisticele pe care le avem asupra acestor boale nu pot fi decât o palidă oglindire a realităţii. Începe a se întinde şi pelagra, boală datorată nu atât mămăligii făcute din mălai îîncins, cum încă se crede pe nedrept, ci alimentaţiei insuficiente, subnutriţiei, mămăliga, ca hrană unică, având o valoare alimentară inferioară făinii. Deasemenea, nefolosirea cărnii proaspete, a legumelor proaspete, a lăptăriilor. În timpul din urmă, s’au ivit şi aci la noi şi în diferite părţi ale ţării, cazuri de tifos exantematic, indice grav de mizerie şi murdărie. Să dau câteva precizări edificatoare din oraşul şi judeţul nostru: la circa 280.000 de locuitori, în peste 200 de comune rurale, au fost până acum 8 spitale şi 4 dispensare, cu 12 medici şi circa 80 de agenţi sanitari şi moaşe.

Lipsa de paturi în spitale

În spitale sunt în total 135 de paturi. E vorba ca numărul spitalelor să fie redus la 3 şi numărul paturilor la 60-65 în loc de 135. Chiar înaintea acestor reduceri dureroase, dacă nu se vor putea evita, spitalele şi medicii erau neîndestulători. Ar fi neapărat necesar să se menţină numărul spitalelor, să se menţină, ba chiar să se înmulţească numărul paturilor, bineînţeles dându-se medicamentele şi materialul spitalicesc necesar. Cu orişicâte sacrificii, trebue mărit şi numărul medicilor, aşa cum e vorba să se dea satelor, desigur tot cu sacrificii, încă 10.000 de învăţători. Sate şi regiuni întregi n’au un contact mai apropiat decât cu agentul sanitar şi cu moaşa, elemente desigur, în majoritatea cazurilor, bine intenţionate, dar cari nu reprezintă decât un semidoctism dăunător în domeniul medicinei, ca şi în oricare alt domeniu. Atunci când starea economică şi culturală a satelor va fi mai bună – trebue să sperăm şi să lucrăm efectiv în această direcţie – medicii stabiliţi la sate nu vor mai avea nevoe să recurgă la sprijinul bănesc al statului, putând trăi din clientela lor, ceeace nu se poate realiza astăzi nicăieri. Deasemenea, în timpul studiilor medicale, fiii de săteni bine selecţionaţi, chiar de către profesorii facultăţilor, ar putea fi întreţinuţi de stat în institute pentru medici rurali, similare institutelor medico-militare (acelea au dat un surplus de medici militari ce apasă greu bugetul statului), cu obligaţia de a servi un număr de ani la ţară. Şi ca să terminăm cu câteva precizări asupra nevoilor sanitare ale oraşului nostru, trebue să adaug următoarele:

Situaţia spitalului judeţean

Spitalul judeţean „I. Grecescu”, în vechiul local construit în 1866, prin generozitatea lui I. Grecescu, nu mai corespunde noilor nevoi, atât cât priveşte capacitatea de spitalizare cât şi împărţirea încăperilor. Nu mai vorbim de lipsa utilajului modern, laborator complet, electro-terapie, etc. pentru strictele nevoi ale oraşului şi judeţului – la care se adaugă locuitorii din multe părţi ale Banatului şi Timocului, ce vin să solicite îngrijirile spitaliceşti de aici – ar trebui nu 60 de paturi, cât are actualmente spitalul – în cele două secţii ale sale, medicină internă şi chirurgie – ci cel puţin 120 de paturi. În starea de acum, zilnic vin bolnavi de la zeci de kilometri distanţă cari sunt respinşi din lipsă de locuri. Alături de acest vechiu spital, devenit impropriu, aşteaptă neterminat şi ameninţat să se ruineze, o clădire vastă bine împărţită, putând adăposti peste 100 de bolnavi şi pentru care s-au cheltuit peste 15 milioane. Astăzi, dacă s’ar cheltui numai 4-5 milioane, adunaţi cu concursul ministerului, prefecturei, diverselor case de asigurare, etc. s’ar da oraşului şi judeţului un spital modern.

Vechea clădire în care este instalat azi spitalul, ar rămâne numai pentru bolile contagioase. În sensul acesta – închee d-sa – trebue să stăruiţi în special dvs., pe calea presei şi trebue să stărue toţi oamenii de bine pentru ca împreună, din toate puterile, să se poată rezolva cel puţin o parte din aceste probleme.

(Em. Lega – Universul, 14 Februarie 1934)