Insomniile Marinei: Aghiotanţii lui Cupidon

Duminică, 19 Februarie 2012 13:49

Pentru că ne aflăm între Sfântul Valentin şi Dragobete, insomniile mele vor purta, de această dată, sigla lui Cupidon.

Am tot căscat gura la diverse dezbateri televizate (dacă nu mă înşel, am provocat eu însămi câteva, în emisiunile mele) pe teme gen “Sfântul Valentin versus Dragobete”. Iluştrii specialişti de tot felul se duelau în ample judecăţi de valoare, legate de oportunitatea importului de sărbători, de spiritul cosmopolit al românilor, de valenţele pur comerciale ale unor asemenea festivităţi, mai mult sau mai puţin forţate.

Acum, fie vorba între noi, de când însuşi Mărţişorul a devenit o mare afacere pentru tarabagii şi bricoleuri de tot felul, trebuie să admitem că şi Sfântul Valentin avea dreptul să vină de pe continentul american, însoţit de întregul său cortegiu de implicaţii comerciale. Rafturile magazinelor sunt luate cu asalt de ursuleţi îndrăgostiţi, căni inscripţionate cu sloganuri erotice sau perechi de iepuraşi ansamblaţi bot în bot... Turta dulce, iată, se coace în formă de inimioare, cu dimensiunile variind în funcţie de intensitatea sentimentului sau a vântului din buzunare, ceştile nu se mai vând decât la pereche, inelele sunt la mare preţ, iar în florării buchetele afişează preţuri deloc prietenoase. Peste tot, etichetele spun “Te iubesc!”, iar lumea, turbată de iubire, cumpără în draci, lovind de două ori: îşi impresionează, până la lacrimi, “victima” şi rotunjesc, vrând-nevrând, profitul comercianţilor de tot felul. Dar Sfântul Valentin şi camaradul său, Dragobetele, nu se rezumă la ofensiva tarabelor. Firmele de telefonie intră şi ele în joc, cu oferte de nerefuzat, aşezate sub semnul inimioarei săgetate. Panourile publicitare abundă în “cele mai bune preţuri” pe care ţi le oferă Sfântul Valentin şi în “cele mai bune produse” pe care ţi le procură Dragobetele. Emisiunile de televiziune îşi adaptează şi ele formatele, iar prezentatorii fac clăbuci la gură, ridicând osanale celor doi sfinţi care, de două ori pe an, pun stăpânire pe sufletele celor ce iubesc...

Punând cap la cap toate acestea, nu pot decât să mă amuz de febrilitatea cu care oamenii caută pretexte pentru a-şi exprima sentimentele. Dar, în acelaşi timp, nu pot să nu mă bucur eu însămi de florile superbe, primite într-o astfel de zi, şi de cuvintele frumoase care mi se cuibăresc drept în suflet…

Şi totuşi, mă încăpăţânez să cred că, pentru a-ţi declara, din toţi rărunchii, dragostea faţă de fiinţa minunată pe care ţi-a hărăzit-o Destinul, nu trebuie să aştepţi, neapărat, ca o anume filă din calendar să-ţi spună “Acum e momentul!” . Şi-apoi, cine ne opreşte să-I ţinem pe Sfântul Valentin şi pe Dragobete mereu prin preajma noastră? Personal, nu am nimic împotrivă ca aceştia doi să-mi rânduiască viaţa, zi de zi, aşezând-o sub semnul iubirii nesfârşite!

Marina Almăşan