Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 

de John Ash

Pinii tremură în aşteptarea iernii,

şi se învăluie-n ceaţă,

fluturii de noapte atacă neoanele peronului gării,

de la o milă sau două.

Ţăranii sunt păpuşi ce pictează –

păpuşi aflate în alte păpuşi,

copiii nobililor

culeg ciuperci şi fluturi,

râul şterge numele tinere

scrise cândva pe nisip

iar literele rămân ascunse

când podurile de lemn încet-încet se destramă.

Palatul pustiu e fardat verde-auriu,

neaua acoperă scuarul.

O ceată dă jos statuia din centru

şi îndată nimeni nu va mai şti

dacă era bărbat

ori femeie.

Ah, şi ce vrăjmaş e văzduhul!

ce aprigă plictiseala,

şi surprinzător de posomorâte

chipurile oamenilor...

Se aude un zgomot cumplit,

ca la dezgheţul marelui fluviu,

ori când tunurile navei se descarcă deodată.

Se ridică o imensă viziune

care aleargă ici-colo

ca argintul viu împrăştiat.

Neaua topită spală sângele din crângul

invadat de mesteceni.

Cum va începe, oare, viaţa cea nouă?

Comentarii (0)

Inregistreaza-te pentru fluxul de comentarii

Nume

Email

Sit web

Titlu

Comentariu

smaller | bigger

Inregistreaza-te prin email (Utilizatori inregistrati)

Scrie comentariu Preview