Acasă > Editorial > TURMA

TURMA

Chiar acum câteva zile vedeam o știre despre mezinul familiei regale britanice, care se va căsători cu o actriță… Frumos, mai ales că totul pare un ”remake” după povestea (sfârșită trist) celebrei Grace Kelly. O serie nesfârșită de amănunte, despre rochie, despre bijuterii, despre pregătiri, au curs pe monitoarele televizoarelor. Prostimea stă și cade-n admirație… Ca o turmă… Asta mă revoltă, mă scoate din minți! Să-ți urle foamea-n intestine și să te bucuri de munții de caviar, de fructe de mare, de fripturi sofisticate din piept de prepeliță, de aspicuri savante și de ce-o mai fi pe acolo, pe care-i îngurgitează cei câteva sute de invitați, selectați după pedigree și după averi, după puteri… Să-ți permiți doar câte-o bere ieftină, în spelunci soioase, și să comentezi mărcile de șampanie și de coniac servite la un astfel de festin… De ce a rămas clasa asta, a dezmoșteniților destinului, la basmul fetiței cu chibriturile și nu s-a mai ridicat niciodată? Celelalte basme, cu prinți și prințese, cu răsuciri fericite ale soartei, sunt rezervate doar celor care luptă pentru viața lor. Pentru ăștia, resemnații…, nimic… Pe ei mizează toți cei ce au nevoie de mase de manevră, în orice situație… Li s-au rezervat locuri în marea masă a Turmei și nici când a fost vorba de mobilizări pentru marile confruntări armate ale Planetei n-au fost priviți altfel… Rar evadează câte unul, dar nici acela nu e primit, din start, la masa cu tacâmuri de argint. Mai întâi face un fel de Purgatoriu, în ”clasa mijlocie”, abia apoi, după câteva generații, dacă norocul rămâne lipit de numele său, este promovat, eventual ”post-mortem”… Poate că așa-i rânduiala, poate că nămolul are mai multă forță decât seninul Cerului… Priviți, însă, cum reacționează Turma, dar, mai ales, în beneficiul cui! Și când…

Marius Cilibia

6 thoughts on “TURMA

  1. Si totusi, la noi, in Romania, se pare ca Becali a cam sarit etapa clasei de mijloc (spre deosebire de Dragnea, care a avut ceva de suferit in calitate de consilier local, in clasa mijlocie)… Doar niste mici exemple, mai relevante un pic… Sint multi altii…

  2. Si, da, icrele negre sint totusi greu de obtinut, si ca atare, scumpe, si nu multa lume si le poate permite, insa cred ca trebuie totusi sa acceptam ca lucrurile s-au schimbat in Romania, fata de epoca de aur, si niste ceva in aspic, sau o prepelita cam sub oricare forma, isi poate permite (ca pret si disponibilitate), in ziua de azi, aproape orice gospodina din Romania, care stie cum sa le prepare (chiar daca este din clasa mai de jos decit cea de mijloc)… Deci aceste elemente nu cred ca ar trebui sa constituie ceva foarte spectaculos..

  3. (cont.)
    Si sint 90% sigur ca ingredientele respective (prepelita sau potirniche, aspic, hai sa zicem pate de foie gras, etc., se gasesc la oricare din blestematele si depravatele multinationale Cora si Carrefour, asa ca oricine, chiar si cei din Balta Verde, isi pot face mina si exersa, partial, meniul respectiv… Pe vremea lui Ceausescu, da, puteam doar visa, curgindu-ne balele, la asa ceva…

  4. Iar rezolvarea problemei acesteia cu „turma” a fost incercata de catre sistemul comunist, care chiar a pus „turma” la conducere, insa, dupa cum s-a vazut, nici acest sistem nu a reusit. Mai mult, turma s-a transformat in exploatatori, rol pe care l-a jucat mai prost decit „exploatatorii” reali. Asa ca, dpdv social, este cam greu de stiut cum se poate rezolva problema diferentai dintre „clase”, in orice moment al istoriei… Cred ca, da, cum ati propus mai deunazi, ar trebui bine studiat sistemul elvetian (asa cum propunea si Iliescu)… Sau chiar si cele nordice… Numai ca una este sa studiezi, si alta este sa aplici… Dar poate ca nu este imposibil…

  5. Dar mai este un aspect interesant care poate fi discutat in legatura cu acest articol.
    Daca ne referim, deci, la entitatea opusa „turmei”, casa regala a Angliei, atunci putem spune ca aceasta a atins nivelul financiar pe care il are in ziua de azi, in citeva sute bune de ani (cu o larga aproximatie), in timp ce, la noi, tov. Becali a „evadat” din turma (si la figurat, dar mai ales la propriu) in doar citiva ani, poate maxim 10. Si, sa nu uitam, spre deosebire de Romania, Anglia a fost posesoarea unui imperiu vast, ale carui venituri au putut contribui cu generozitate la averea casei regale. Si, in continuare, poveste celor zece ani ai lui Becali se pare ca nu este singulara (nici pe departe !). Citim astazi in presa (din nou) si despre Ion Tiriac, si despre fratii Dedeman…
    Este cumva mai meritoriu ca aceste trei exemple din Romania au ajuns (poate) casa regala a Angliei, cu ajutorul Securitatii (cum altfel ?!), decit casa regala respectiva, cu ajutorul imperiului ? Greu de spus… Iata o dilema din care nu (prea) putem iesi…

  6. Si, iarasi, alta discutie inspirata de articol: din cite stiu, in Marea Britanie (la fel ca si in Romania interbelica, si posibil si in celelalte monarhii) cheltuielile casei regale sint foarte strict controlate si limitate de catre Parlament. Asa ca este posibil ca si meniul respectiv, chiar, sa fi trecut prin aceleasi furci caudine, deci, intr-un fel, ar avea „aprobarea” populatiei…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *