(Icoană ortodoxă orientală cu nașterea lui Hristos, de Sf. Andrei Rubliov, secolul 15)
Creștinii sărbătoresc nașterea lui Isus de către Fecioara Maria ca o împlinire a profeției mesianice din Vechiul Testament. Biblia conține două povestiri care descriu evenimentele din jurul nașterii lui Isus. În funcție de perspectiva fiecăruia, aceste povestiri sunt fie diferite una de cealaltă, fie spun două versiuni ale aceleiași narație. Aceste povestiri biblice se găsesc în Evanghelia după Matei, și anume Matei 01:18, și Evanghelia lui Luca, în special Luca 01:26 și 02:40. Conform acestor povestiri, Isus a fost născut de Maria asistată de soțul ei Joseph, în orașul Betleem.
După cum spune Biblia, Isus nu a avut o naştere obişnuită. Încă înainte să se nască, tot mai mulţi profeţi preziceau venirea sa pe lume, chiar cu sute de ani în urmă. Ei arătau că Iisus va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul şi petrecându-şi viaţa ca un dulgher. Înainte de naşterea Sa, Biblia spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Iisus şi faptul că ea va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra Ei, a “umbrit-o” şi ea a rămas însărcinată. Aflând că şi verişoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soţul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat de un înger care i-a prezis naşterea fiului său, Ioan Botezătorul), s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a născut brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Betlheem, unde era cetatea vestită în care avea să se nască Mântuitorul lumii. Potrivit tradiţiei romane, în decembrie era o sărbătoare a semănatului, Saturnienele, care erau organizate în cinstea zeului Saturn, zeul agriculturii şi evreii erau obligaţi să se adune în cetatea Bethleem.
Conform tradiției populare, nașterea a avut loc într-un grajd, înconjurat de animale de fermă. O iesle (un jgheab pentru mâncarea animalelor) este menționată în Luca 2:7, unde se afirmă că Maria „L-a înfășat în scutece și culcat într-o iesle, pentru că nu era loc pentru ei în han” (versiunea King James), și „L-a înfășat în scutece și l-a pus într-o iesle, pentru că nu a existat nicio cameră disponibilă pentru ei” (versiunea nouă internațională). Ciobanii din câmpurile din jurul Betleemului au aflat despre nașterea unui înger, și aceștia au fost primii care au văzut copilul. Tradiția populară susține, de asemenea, că trei regi sau oameni înțelepți (cu numele de Melchior, Caspar, și Balthazar) au vizitat pruncul Isus în iesle, deși acest lucru nu urmează cu strictețe relatarea biblică. Evanghelia după Matei descrie în schimb o vizită a unui număr nespecificat de magi, sau astrologi, la ceva timp după ce Isus a fost născut, în timp ce familia trăia într-o casă (Matei 2:11), care au adus daruri: aur, tămâie și smirnă, copilului Isus. Vizitatorii se spune că au urmat o stea misterioasă, cunoscută sub numele de Steaua din Betleem, crezând că aceasta anunță nașterea unui rege al iudeilor. Comemorarea acestei vizite, sărbătoarea de Bobotează sărbătorită pe 6 ianuarie, este sfârșitul formal al sezonului de Crăciun, în unele biserici.
Iisus s-a născut în condiţii neobişnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, de magi şi de cei trei crai din răsărit (care conform tradiţiei biblice văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Iisus). Unii cercetători au zis că acea stea neobişnuită care se mişca pe cer ar fi fost o cometă, chiar cometa Halley care îşi făcea apariţia la 76 de ani, din anii 240 î.Hr. Alţii cred că ar fi fost o planetă, a cărei strălucire era foarte mare, şi că ar fi fost planeta Jupiter sau un OZN, dar nimeni nu ştie sigur. Aflând guvernatorul Iudeei (în Biblie i se spune rege), Irod cel Mare, despre naşterea lui Iisus, şi de frică să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toţi pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani; astfel s-au comis 14 000 de crime. Familia lui Iisus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, şi s-a întors în Nazaret după mai mulţi ani.
Creștinii sărbătoresc Crăciunul în diferite moduri. Pe lângă această care este una dintre cele mai importante și populare în serviciile bisericii, există și alte devoțiuni și tradiții populare. În unele confesiuni creștine, copiii re-crează evenimentele Nașterii cu animalele pentru a portretiza evenimentul cu mai mult realism, sau cântă colinde care fac referire la eveniment. O tradiție artistică veche este a reprezentărilor pictate ale Nașterii Domnului în artă. Scenele Nașterii sunt descrise în mod tradițional într-un grajd cu animale și includ pe Maria, Iosif, și pruncul Isus în iesle, cei trei magi, ciobanii și oile lor, îngerii, și Steaua din Bethleem. Unii creștini recrează, de asemenea, o mică scenă a Nașterii, cunoscut ca scena sau tabloul Nașterii, în casele lor, folosind figurine pentru a portretiza personajele-cheie ale evenimentului. Înainte de ziua de Crăciun, Biserica Ortodoxă Răsăriteană practică Postul Crăciunului de 40 de zile în așteptarea nașterii lui Isus, în timp ce o mare parte din creștinismul occidental sărbătorește patru săptămâni de Advent. Pregătirile finale pentru Crăciun sunt realizate în Ajunul Crăciunului, și multe tradiții familiale de Crăciun se desfîșoară practic în seara acestei zile.
(Extras din cartea Crăciunul – Obiceiuri și tradiții)
